"1. Când a văzut Isus noroadele, S-a suit pe munte; şi după ce a şezut jos, ucenicii Lui s-au apropiat de El.
2. Apoi a început să vorbească şi să-i înveţe astfel:
3. „Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor!
4. Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi!
5. Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul!
6. Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!
7. Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!
8. Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!
9. Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!
10. Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor!
11. Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!
12. Bucuraţi-vă şi înveseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.
13. Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni.
14. Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă.
15. Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă.
16. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.
" - Matei 5 v1-16